Realist, vorbind…

Simt sa scriu si eu despre fericire. Asa cum vad eu acest pozitivism excesiv. Si nebenefic.

In marea majoritatea a cazurilor, ne luam barometru, busola pentru masurarea fericirii, platforma pe care suntem cu totii in spatele vietii, facebook. Da, pe fb toata lumea este fericita, toata lumea se plimba, toata lumea e minunata.

Toata lumea posteaza indemnuri pentru ceilalti, nu si pentru ei insisi.

In realitate, lucrurile sunt putin rasturnate. Exista Legea Miscarii (A. Adler) care spune ca esenta conditiei umane este miscarea. Suntem in continua miscare, chiar si cand dormim.

Spre ce ne miscam? Spre gasirea unui sens, a unui scop. In drumul nostru spre acest sens, intalnim obstacole.

Ce vrem sa facem mai departe? Vrem sa depasim aceste obstacole care se petrec in 80% din viata noastra.

Sigur ca in miscarea noastra prin viata cautam sa trecem peste obstacole cat mai rapid si mai simplu si nedureros cu putinta. Nu este posibil, de cele mai multe ori. Lucrurile lasate neterminate tind sa ne ajunga din urma. Universul, prin legile lui, are grija de aceste aspecte.

O fericire de dimineata si pana seara si de seara pana dimineata si iar de la capat ar fi nesanatoasa. Care mai este rostul vietii? Ce mai avem de invatat cand suntem intr-o continua efervescenta? Priviti natura si cele patru anotimpuri. Priviti florile si ritmul lor de viata si de inflorire. Priviti pomii fructiferi.

De ce nu ar fi ei vesnic plini de fructe si flori si verde?

Fugim de tristete, fugim de anxietate, de furie, de frica, de orice emotie pe care am etichetat-o “emotie negativa”.

Aceste afirmatii pozitive care vin pe un fond de tristete (care este benefica, in anumite doze) nu aduc nici un beneficiu. De ce? Pentru ca este o perioada in care aveti ceva de invatat de la acea tristete, nu puteti integra pozitivismul acesta American si excesiv.

Aceste mesaje: ai incredere in tine, indrazneste, esti propriul tau erou, esti minunat asa cum esti, poti sa faci orice daca iti dai voie…ele au nevoie de un teren pe care sa aterizeze. Pe un teren accidentat fac dezastre. Cei care au nevoie sa inteleaga starea de tristete prin care trec vor crede ca ei intradevar au probleme, ca ei sunt ciudatii societatii, ca lumea e fericita si ei nu sunt in stare de aceasta stare…

Subliniez inca o data ca excesul de pozitivism si de fericire este o fata morgana si nu face bine nimanui.

Oamenii au nevoie de vindecari rapide, inteleg asta. Se pot face si vindecari rapide, sunt atatea metode. Ceea ce este neterminat si neinteles si neintegrat vine din urma.

Si ca sa fiu realista pana la capat, va spun ca va ajunge din urma. Starea de bine este 20% din viata noastra. In restul de 80% pansamentele usoare si rapide se dezlipesc.

Rana se curata, se aeriseste, se trateaza, se vindeca si ramane, poate, o mica cicatrice care se diminueaza, coloreaza si dispare.