0736 430 136

Proiect personal

Observ cu un amestec de bucurie si ingrijorare cum ne atrag postarile/ articolele despre cei care au trecut prin situatii de criza si au ales sa isi abandoneze joburile, sa-si urmeze pasiunea. Citesc despre indemnuri la a ne urma pasiunea, sa plecam din locurile in care nu facem ce ne place.

 

Observ cu bucurie, pentru ca vedem aceste lucruri si empatizam, cu ingrijorare, pentru ca ramanem in stadiul de vazut-emotionat-constientizat-share-uit.

 

Mai departe, ar fi, de fapt, ceea ce face diferenta. Mai departe, ar fi, ceea ce schimba situatia si lasa vietilor personale si de familie un spatiu mai larg. Urmatorul pas, de fapt, ar fi cel care ne ajuta sa schimbam povestea.

 

Si, nu, nu este simplu. Citind despre experientele celor care au reusit pare simplu. Este un proces in care ne luam angajamente fata de noi si pe care ar fi corect sa le ducem la capat, asa cum in joburi ne ducem proiectele si angajamentele la final.

Daca stim despre noi ca nu ducem pana la capat proiecte si de obicei abandonam poate ca ar fi onest sa ne gandim sanatos, facand verificarea cu realitatea, daca acest proiect personal ne motiveaza suficient.

 

Am putea sa luam starea noastra de bine ca pe un proiect personal pe care il impartim in bucatele mai mici si il ingrijim pas cu pas.

Poate ca ar fi important sa facem alegerea de a parasi locul actual de munca dupa ce deja am parcurs, daca nu pe hartie macar in discutii cu cei apropiati, un plan de viitor, un plan care sa ne ajute sa trecem de perioada in care ne simtim epuizati.

Altfel, ne sabotam, ne dovedim ca suntem inadecvati si ca avem dreptate ca am ajuns in starea de epuizare.

 

In situatii de criza, cerem ajutor specializat,in familie (daca stim ca suntem sustinuti), prietenilor care stiu sa fie langa noi.

 

Recomandarea mea ar fi sa nu luam decizii in criza, sa respiram adanc, sa ne informam din surse corecte, sa ascultam sfaturi pe care sa le filtram. Este proiectul nostru personal si el va face diferenta.