Client si Psihoterapeut

Am citit de curand un ghid al clientului in terapie.

Imi dau seama din ce in ce mai bine ca cel mai bun ghid al clientului in psihoterapie este “Nu exista nici un ghid”.
Exista clienti diferiti, exista vieti si trairi diferite ale evenimentelor. Exista comportamente diferite la stimuli asemanatori.

Exista relatie terapeutica. Mintea creeaza scenarii si tot mintea creeaza situatii in care sa isi valideze aceste scenarii. Daca in viata reala suntem deficitari la capitolul relatii, vom cauta si in cabinet, in terapie, sa validam acest scenariu. Cum? Posibil sa ne spunem ca relatia terapeutica nu functioneaza sau ca terapia nu ajuta si vom “fugi” din terapie. Si uite cum mintea ne dovedeste inca o data cum este de adevarata realitatea mea. Am putea sa fugim de sansa de a invata sa traim in relatie cu celalalt sau cum ar fi sa ne apropiem de oameni sau cum am putea sa punem limite in relatii si atunci sa ne fie mai usor sa ramanem in ele.

In cabinet, terapeutul este responsabil cu facilitarea procesului si nu cu rezolvarea problemelor clientului. Cu alte cuvinte, rolul meu este sa fiu “prezenta”, sa te contin, sa contin procesul, sa te ascult, sa aduc empatie, blandete, intelegere, sa ghidez prin intrebari sau tehnici (acolo unde e nevoie de miscare), rolul tau este sa te intereseze viata ta, sa vrei sa fi prezent la sedintele de terapie, sa ajungi cand vei fi pregatit si in cotloane mai putin luminoase ale vietii.

Clientii se asteapta sa fie miscare multa, sa plece cu rezolvari concrete in toate sensurile. Simpla dezvaluire deja inseamna schimbare.

Cateodata e nevoie de tacere. Si nu stim cum sa facem asta. Ne simtim in disconfort cand ne aflam fata in fata cu cineva si e liniste. Ne simtim obligati sa spunem ceva, sa facem ceva, sa animam distanta dintre noi, sa infrumusetam acest spatiu dintre noi. De fapt, cu cat e mai simplu, cu atat e mai nobil, mai curat, mai aerisit, mai respirabil aerul.

Si revin si spun ca nu exista un ghid pentru terapie ci exista spatiul dintre client si terapeut cu tot ce putem aduce in acel spatiu.

Suntem obisnuiti sa controlam, sa vrem sa cunoastem in detaliu ceea ce urmeaza si uitam de curgere si bucurie si de surpriza. Este obositor sa fim mereu in garda, in control. Si, stiti ce? Credem noi ca suntem in control insa viata ne arata ca in urma ramane doar oboseala si epuizarea.