Despre psihoterapie

Psihoterapia nu este ceea ce credeţi, de James Bugental, PhD.

Psihoterapia nu este ceea ce credeţi. Nu este vindecarea unei boli. Nu este călăuzire din partea unui consilier înţelept.
Nu este împărtăşirea mutuală dintre doi buni prieteni. Nu este a învăţa cunoştinţe ezoterice. Nu este a arăta greşeala căii unei persoane. Nu este vorba despre a găsi o nouă religie. Psihoterapia nu este ceea ce credeţi.

Îi surprinde pe mulţi oameni deoarece nu este, în primul rând, despre copilăria voastră… sau despre ce v-a rănit sau v-a traumatizat…sau despre germenii din corpul vostru… sau despre obiceiuri distructive pe care le-aţi achiziţionat… sau despre atitudini negative pe care le purtaţi cu voi…

Psihoterapia nu este ceea ce credeţi. Este despre cum credeţi. Atrage atenţia asupra ipotezelor nerecunoscute în modul în care crezi. Face o distincţie între ce credeţi despre şi cum faceţi această gandire/ şi cum credeţi. Este mai puţin preocupată de căutarea cauzelor pentru a explica ce faceţi şi se concentrează mai mult pe a descoperi patternuri în sensul pe care îl daţi lucrului pe care îl faceţi.

Psihoterapia este despre cum gândiţi. Este despre cum trăiţi cu emoţiile voastre. Este despre perspectivele pe care le aduceţi relaţionării cu oamenii care contează pentru voi. Este despre ce aspiraţii aveţi în viaţa voastră şi despre cum, fără să vreţi, faceţi lucrurile mai grele pentru voi înşivă în atingerea acestor obiective. Este despre a fi ajutaţi să vedeţi că schimbarea pe care o căutaţi este deja latentă în voi. Este despre a ajunge să recunoaşteţi şi să apreciaţi scţnteia a ceva etern care este esenţa (miezul/inima/nucleul) voastră.
Psihoterapia nu este ceea ce credeţi; este despre cum trăiţi cu voi înşivă chiar în acest moment.
(sursa: http://www.irpi.ro)

Cateva idei distorsionate despre psihoterapie:

• psihoterapia ar trebui sa nu dureze mult
• psihoterapia trebuie sa coste putin
• clientii nu trebuie sa isi asume ceva ci doar terapeutul
• clientul vine doar cand are timp
• clientul asteapta de la terapeut sa faca minuni, inca de la inceput

Ce este psihoterapia integrativa?

Psihoterapia integrativă abordează persoana sub toate aspectele identitatii personale, a raportarii la sine si la lume. Identitatea este cea care satisface nevoia inter şi intrapersonală de coerenţă, de stabilitate şi de sinteză care asigură o permanenţă în existenţă. Identitatea personală se plasează pe un continuum ce implică legăturile din trecut în trairea prezentului si construirea unui orizont temporar (Priceputu M., 2011).

Frecvenţa şi durata şedinţelor

În psihoterapia integrativă, şedinţele se desfăşoară în mod normal o dată sau de mai multe ori pe săptămână şi durează astfel:
• in psihoterapie indiviudala între 50 minute şi 60 minute;;
• psihoterapie de cuplu, familie, grup 90 minute – 120 minute.

Obiectivele psihoterapiei

Psihoterapia este un demers orientat catre un anumit scop sau solutie avand clientul ca expert in propria viata.

Scopuri principale ale psihoterapiei:

• dezvoltarea personala – informare, preventie;
• vindecarea clientului;
• insotirea clientului sa-si rezolve anumite probleme sau sa-si atinga niste scopuri.

Psihoterapia este o colaborare de tip experenţial între terapeut şi client, ce are ca scop îmbunătăţirea insight-ului (patrunderii psihologice) clientului, nu pentru insight în sine, ci pentru o existenţă „efectivă” (prezentă) pe care acesta îl face în gradul de a se întâmpla: clientul potenţiază propriile abilităţi de a descoperi posibilităţi mai constructive pentru el, în momentul în care ăncepe să devină mai onest şi realist cu sine însuşi (Kovity, 1998).
Scopul terapiei este de a-l ajuta pe celalalt să (co)existe în lume.

Cateva motive/ situatii cu care ne intalnim in cabinet:

• depresie, fobii, separare, doliu, dificultati in luarea deciziilor, abuz de substante, tulburari alimentare, experiente traumatice, anxietate, stima de sine scazuta, dificultati de relationare, crize existentiale, manifestari ale stresului.
• foarte multe solicitari de terapie sunt cele care tin de sensul vietii: cine sunt eu, de unde vin, viata mea este goala- nu are sens.

Prima sarcina a terapeutului este sa evalueze mai curand resursele clientului decat deficientele sale. O alta sarcina importanta a noastra este sa descoperim ceea ce incearca sa exprime clientul prin tulburarile sale, ceva ce nu poate exprima altfel decat prin suferintele manifestate. Fiecare caz este particular, e o mica enigma ce se vrea dezvaluita. O ultima functie a terapiilor este sa il reconecteze pe client cu el insusi, sa ii redea demnitatea de fiinta, sa ii redea libertatea, capacitatea de alegere.

Cum decurge prima intalnire:

La prima sedinta cu clientul este necesara evaluarea. Ceea ce se înţelege prin evaluare în abordarea integrativa este un proces continuu, mai degrabă decât servind scopurilor diagnozei sau categorizării – şi continuă pe parcursul terapiei. Organizăm informaţia într-un tablou ce ghideaza procesul terapeutic.
Psihoterapia poate fi comparată cu o investigaţie de cercetare. Se aplică multe din reguli şi instrumente – sunt observate pattern-urile, modul in care apar unele tipuri de evenimente, greutatea sau semnificaţia din puctele de vedere ale clientului şi terapeutului. Din aceste date sunt strânse teme, sunt formulate ipoteze şi sunt dezvoltate teorii.

Una din primele sarcini ce trebuiesc indeplinite atunci când incepem o terapie este aceea de a stabili regulile de baza şi limitele în care se va conduce terapia. Asta se înţelege prin „cadru terapeutic”.

Aceste reguli de bază includ:

• Clarificarea frecvenţei şi duratei şedinţelor;
• Limitele cu privire la confidenţialitate;
• Orice alte cerinţe practice cum ar fi cercetarea, evaluarea şi instrumentele de audit folosite;
• Limitele relaţiei terapeutice;

Procesul de incheiere a psihoterapiei

Mentinerea starii de bine prin integrarea schimbării în viaţa clientului prevesteşte incheierea terapiei. Este de ajutor să formalizăm finalurile. In orice terapie, indiferent daca scurta sau lunga durata, finalul este un eveniment puternic. Daca inceputul necesita un curaj enorm, procesul de final poate trezi şi el teamă- teama de a fi din nou singur, teama de a fi respins sau de a respinge, teama că acele teme şi probleme vechi vor reveni.

Motivele pentru încheiere care nu sunt impuse de natura limitată în timp a contractului variază mult.
Întalnim motive externe, practice, care duc la încheierea terapiei cum ar fi schimbările referitoare la timpul şi banii disponibili sau mutarea într-o altă zonă de rezidenţă.
Motivele interne includ sentimentul că munca este completă sau probabil că energia a părăsit relatia. Alte nevoi ar fi putut să apară şi care ar fi mai fructuos de abordat într-un alt mod sau cu un alt terapeut. Este util să explorăm motivele pentru încheiere şi să facem legături cu ceea ce s-a înfăptuit.

Încheierea este o oportunitate de a analiza ceea ce s-a dobândit şi ce nu, de a reveni asupra începutului şi asupra speranţelor şi temerilor care erau evidente. Este utila o retrospectiva a demersului terapeutic, a modului in care relatia terapeutica a functionat.

În mod ideal există recunoaşterea faptului că viaţa nu este perfectă şi acceptarea faptului că ceea ce se întâmplă între noi poate fi „suficient de bun”. Importante sunt perspectivele modul in care clientul priveste catre viitor.
Există deseori un sentiment profund de gratitudine între terapeut şi client la finalul terapiei. Cănd sunt împărtaşite sentimente profunde, ambele părţi recunosc că contactul uman este un dar care îmbogăţeşte participanţii. Şi sigur schimbul de experienţă este bilateral atat de la psihoterapeut la client dar si de la client la psihoterapeut.
(Strategii in Psihoterapia Integrativa, IRPI)