Legatura inseparabila

Avem o viata. Avem un corp, avem emotii, ce facem cu aceste daruri? Daca ne bucuram, ce facem, concret, pentru a ramane sanatosi? Suntem capabili de sporturi extreme, suntem curajosi, curiosi in a experimenta in exterior si ma intreb daca aceleasi doze de curaj si curiozitate le aducem spre noi pentru a experimenta si interiorul.

Ceea ce nu se vede nu inseamna ca nu exista. Avem organe si ele ne vorbesc, le auzim, le intelegem? Corpul, organele, emotiile sunt conectate si ne vorbesc intr-un limbaj pe care il auzim si intelegem in absenta zgomotului exterior.

Cand, in bucatarie, avem un cartof fierbinte in maini, ii dam drumul. Cand corpul nostru primeste un “cartof fierbinte” (o situatie stresanta) il da mai departe. Cui? Organelor? Si acestea reactioneaza prin ceea ce simtim noi…durerea, disconfortul, starea de rau.

Inainte de a fi fiinte rationale, suntem fiinte emotionale, ne simtim relaxati si prieteni cu emotiile noastre, atunci ne vom comporta cu sens. Vom vedea lumea prin acei ochelari cu care suntem obisnuiti sa privim, ne suntem primii nostri prieteni sau dusmani, vom cauta confirmari pentru comportamentele noastre. Suferintele trebuie asumate si vindecate, altfel ramanem cu acesti ochelari cu care am privit la ele.

Intr-o conferinta despre Trauma, Atasament si Rezilenta, doamna profesor Ana Muntean ne spunea despre Teoria Cascadei…daca ti s-a intamplat un lucru rau fara sa ai sansa vindecarii, o multime de alte lucruri rele se vor intampla. Vestea buna este reversul, te folosesti de sansa vindecarii si o multime de lucruri bune se vor intampla.