Dur dar sanatos

Sa fim bine cu noi intr-un demers psihoterapeutic, sa simtim si sa vedem rezultate inseamna si o stare de disconfort. Pare un non sens, asa-i? Doar pare.

Unele dintre cerintele obligatorii intr-un demers psihotarapeutic sunt perseverenta, ritmul, rigoarea, pastrarea sedintelor saptamanale.

O absenta de peste doua sedinte, una dupa alta, ne conduce cu multe sedinte in urma.

Cel mai des, aducem in lumina lipsa timpului sau alte aspecte care intervin in acea zi, la acea ora, care ar trebui sa fie doar a noastra cu noi. Si asta este un obiectiv terapeutic. Ne putem uita la cat de importanta e starea noastra de bine in fata altor situatii sau cat de bine stim sa ne impartim timpul si sa ne punem ordine in activitati. Putem privi si la cat de determinati suntem sa ne crestem calitatea vietii.

De asemenea, putem fi condusi pe un drum alunecos, sa simtim o stare de bine, o schimbare in viata, corectarea unor comportamente si sa renuntam la noi sau sa incepem sa ne autosabotam prin absenta sau anulari de sedinte. Progresul facut in timp de un an, poate, in care abia se curata putin drumul si face loc adevaratei schimbari, se poate narui prin absente sau renuntari.

Efortul, in psihoterapie, este de ambele parti doar ca cel care sufera este clientul. Este dur ceea ce spun? Este dar este si mai dur sa te abandonezi pe tine.

Ce este cel mai important pentru fiecare dintre noi, sa fim bine pe termen lung sau sa avem stari caldute pe termen scurt?