Divorțul

Citesc despre divorț ca fiind călătorie, simfonie, uşurare şi câte alte asemenea. Mă uit şi la povețele consilierilor de divorț care abundă în convingeri…sigur ale lor. Te invită să faci din despărțire cel mai bun moment din viața ta…

Divorțul nu este nimic din toate astea ci o pierdere semnificativă. Într-un divorț se pierd oamenii, relația familia, speranțele şi planurile comune, bucuria şi sensul.

Te poți gândi că este cea mai bună alegere abia după un proces de doliu sănătos şi poate că nici atunci.

Divorțul te lasă fară energie, fără prietenii care erau inițial ai lui/ei şi rămân de acea parte, te face să te întrebi cine eşti fară acest rol de soț/soție. Divorțul te poate determina să scoți la suprafață tot ce este mai rău din tine (mă refer la emoțiile care vin la pachet cu anumite comportamente), la fel cum partea bună iese şi ea după un travaliu dureros.

Tare mi-ar plăcea să ştiu că mesajele venite din partea consilierilor de divorț sunt sănătoase, lucrate şi prelucrate într-un demers personal psihoterapeutic.

Sunt la mijloc atâtea aspecte care taie orice legătură cu compatibilitatea unei relații bune încat feminitatea despre care citesc că o doresc bărbații (orice ar însemna asta) rămăne doar o definiție.

Într-un divorț există unul dintre parteneri care are inițiativa, sigur că semne au existat în relație iar cel care iese primul din relație pare că este mai hotarât, mai aşezat cu decizia, are planuri deja şi o cantitate de energie care îl ajută. Sunt cupluri în care divorțul s-a produs în timp ce relația îsi vede de drum încă.

Celălat care ‘e luat prin surprindere’ este dărâmat, golit, se simte abandonat, trădat, fără direcție, pierdut şi evident fără energia necesara unor decizii.

Cam atât despre un proces care din exterior se vede ca o piesă de teatru cu personaje cu roluri învațate, în care fiecare trebuie să fie bine, să-şi vadă de viață. Care viață? Cu adevarat este o traumă, o pierdere semnificativă.

Am folosit cuvinte tari pentru a nu diminua, a nu trece peste divorț în pas de vals aşa cum, poate la căsătorie, unii dintre voi ați intrat.

Muzica de vals s-a mutat într-un alt registru, în muzica gândurilor: de ce eu, de ce mie, cine sunt eu acum?