Curajul de a fi imperfect!

Tot mai mult, azi, suntem condusi de intelect. Ceea ce este minunat, avem si il folosim.

Si totul, in detrimentul sufletului. Mintea ne spune “cum ar trebui sa” iubim, invatam, simtim. Invatam chiar si cum sa ne rugam la biserica, cum sa citim o carte, cum sa simtim, cum sa respiram. Am uitat ca toate acestea fac parte din noi. Stam intre atatea betoane si geamuri, rationam, inghitim mancarea pe fuga, folosim emoticoane, in loc de vorbe. Ce sa mai spun de sentimente?

Dintr-o data, apare o schimbare in viata noastra. Nu suntem pregatiti pentru ea. Ne este frica de schimbare, ne este frica sa stam cu noi, ne este frica sa cerem ajutorul, ne este frica sa plangem, ne este frica sa radem.

Emotiile si sentimentele inseamna OMUL VIU.

Toata gama de emotii. Ne este frica sa stam cu noi insine, cine stie ce aflam despre noi?  Frica este un semnal de alarma la durere care ne spune ca suntem in pericol.

Ce facem atunci? Ne inconjuram cu multi prieteni sau petrecem mai mult timp la serviciu.

Urmam instructiuni din afara noastra. Facem ce functioneaza sau a functionat pentru altii. Nimeni nu poate intra in mintea cuiva  sa-l vindece sau sa schimbe ceva acolo. Fiecare este responsabil pentru alegerile sale!

Si fiecare alegere inseamna miscare. Si fiecare miscare inseamna schimbare. Si inseamna curaj!

Curajul de a fi imperfect!