Indicator pentru starea de bine

Despre rani sufletesti, despre suferinta si durere vorbim de mult timp, avem informatii, ne amintim, citim despre ele si totusi negam existenta lor. Niciodata nu este despre noi. Competitia, dezvoltarea accelerata a societatii, solicitarile companiilor de a fi acolo trup si suflet (exact asa, acolo locuiesc ele, trupul si sufletul nostru) ne conduc cu mare viteza spre “ardere”.

Ardem orice punte de legatura cu starea de bine.

Pentru ca vorbeam despre negare, sigur simtim starile de epuizare, tristete, asa numitul sindrom burnout si nici acum nu este vorba despre noi. Viata personala inghitita de viata profesionala ar fi un indicator al acestuia.

Si totusi, ce putem face atunci cand timpul personal este inghitit de timpul profesional? Ceva cu sens, ceva care sa ne aduca in contact cu noi?

Poate sa ne imprietenim cu corpul nostru, cu senzatiile, sa stim ca ele reprezinta un reper, ele ridica acel steag de atentie si ne anunta ca suntem obositi, infometati, insetati, epuizati, tristi, fericiti, in confort sau disconfort.

Senzatiile ne anunta ca sunt acolo, ne anunta ca ar fi bine pentru noi sa ne oprim putin si sa le dam atentie, sa dam atentie cerintelor lor. Poate ar fi o cale, una de inceput, in a avea grija de noi.