0736 430 136

Simțire la final de vară

Uneori sufletul fuge, se ascunde de prea multe constrângeri, reguli, norme, inconsecvență, ambivalență, fericire, furie, tristețe, relații, singurătate…

Fuge pentru a se cunoaşte şi recunoaşte, pentru a avea de unde să se întoarcă sau pentru a ne face pe noi să-l ascultăm.
Întorcându-se, sufletul ne arată ce-i place şi ce nu iar căutându-l, învățăm să ne acordăm la viață şi la oameni, la prezent.

 

Am împuternicit prea mult supraviețuitorul din noi în defavoarea uşurinței, bucuriei, acceptării şi ne-am creat o relație de loialitate cu părerea celorlați si sufletul fuge când oboseşte să ne convingă de susținerea lui şi când noi nu mai înțelegem să îl onorăm.

 

A privi spre natura noastră interioară, spre curajul de a călca puțin în afara normelor, nu înseamnă să schimbăm totul, să acționăm nebuneşte fără nici un control, nici să pierdem reperele sociale ci să (re)definim teritoriul, să ne alcătuim ritmul propriu cu care şi sufletul să fie în acord.

 

Probabil, joaca ‘de-a v-ați ascunselea’, de aici a luat naştere, de la acest miracol numit OM şi de la relația dintre SUFLET şi Om.