0736 430 136

Oare spre ce ne indreptam?

Fugim de durere, de suferinta si uitam ca nu exista retete pentru eliminarea ei, fiecare traieste experiente unice. Timpul recuperarii, modul in care privim durerea, apropierea de suferinta sunt diferite.

 

Viata noastra incepe prin parintii nostri, ei reprezinta radacinile noastre. Inca din perioada intrauterina primim informatii despre viata noastra si despre lume. Mama este cea care asigura transmiterea acestor informatii spre copil, linistea si sanatatea mamei sunt esentiale.

 

Venim pe aceasta lume cu nevoile de afectiune, siguranta, protectie iar ele ne pot fi asigurate daca si mama a beneficiat de ele, mama fiind sursa dezvoltarii fizice, emotionale, spirituale pentru copil.
Franz Ruppert afirma “radacinile problemelor psihice sunt, in primul rand, tulburari de atasament intre mama si copil iar tulburarile de atasament intre tata si copil sunt complementare.”

 

Bolile psihice au fost explicate prin aceea, ca noi, oamenii, nu ne descurcam cu noi insine.

 

Traim situatii tensionate, stresante, pare ca stim sa gestionam viteza si tumultul zilelor si nu stim sa ne relaxam, uitam de suflet, trup si spirit, fugim in toate directiile fara sa stim de ce, unde si ce vrem sa gasim.

 

In perioadele de relaxare, ajungem in contact direct cu noi, ajungem la o confruntare cu sinele nostru. Nu stim sa ne bucuram de aceasta intalnire si iar fugim. Ne indreptam, atentia spre prieteni, parteneri, copii, serviciu.
In graba vietii, sarim etape, privim spre orizont si uitam sa facem pas cu pas procesul, fugim spre ultima etapa, ramanem cu privirea spre citate motivationale si asteptam rezultatele.

 

Cu ce ne poate ajuta psihoterapia? Ne aduce claritate in viata, sens, intelegerea situatiilor prin care trecem, vindecarea si resemnificarea unor experiente. Demersul este individual si nu se masoara in numar de sedinte ci in cresterea calitatii vietii, in perspective noi, in relatii armonioase.