0736 430 136

Continuarea postarii despre Divort

Si barbatii mai plang cateodata, nu este nici o indoiala. Vreau doar sa ma asigur ca mesajul a ajuns corect, am vorbit despre pierderi, a ei, a lui.

 

Si barbatii trec prin pierderi si dureri si trauma. Barbatii, ce ne-am face fara ei? Femeile, ce s-ar face ei fara ele? Pierderea barbatilor ar putea fi mai dificil de gestionat pentru ca au fost invatati sa nu ceara ajutor, sa nu se arate vulnerabili, sa se avante in alte cuceriri si alti munti de urcat. Barbatii ar putea sa aiba dificultati sa ramana in centrul lor (in singuratate si sa se asculte), lor le trebuie actiune, miscare, gandire, rationament, logica. Pentru ca ei sa ajunga la inimile, trairile, emotiile lor au nevoie de un echipament special de “traversare”, incaltaminte speciala, haine pentru mai multe anotimpuri. Ma gandesc ca au nevoie de alte mesaje de la prietenii lor, au nevoie de altfel de intelegeri ale relatiei.

Cred ca filmele in care ei sufera si prietenii ii scot in oras sa gaseasca alte partenere sunt facute dupa modelul realitatii. Si vor gasi, vor iesi, vor uita de pierdere pana cand si din relatia asta vor iesi putinel ciufuliti.

 

Este un cerc vicios (femei, barbati) in care cautam sa umplem spatiul gol cu alta relatie, nu stim sa ramanem cu spatiul liber, ne sperie, oare ce gasim acolo? S-ar putea sa ne gasim pe noi doar ca pana luminam golul si curatam spatiul, e cam de speriat.

A, ce voiam sa spun…si barbatii plang cateodata. Si au toata admiratia mea atunci cand se mai vulnerabilizeaza si ei nitelus.